Joi, 03 March 2016 13:58

Licence to create

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Există un fel de mit (asociat cu o serie destul de lungă de nemulțumiri și întrebări), referitor la puținătatea surselor de finanțare pentru cultură. Așa cum am spus, în diferite ocazii și cum a scris și colega mea Adina Dragu, aici, există surse de finanțare pentru inițiative culturale. Unele sunt disponibile în cadrul programelor de finanțare ale unor autorități publice locale, altele în cadrul unor programe naționale și altele deschise de alte organisme sau organizații din țară (de exemplu, finanțările UAR pentru domeniul arhitectură). Mai există o sumedenie de soluții pentru finanțarea unor stagii de cercetare sau rezidențe artistice și, desigur, există finanțările europene. Cele din urmă sunt generoase sau extrem de generoase, distribuite în două mari categorii. În cele ce urmează, mă voi opri doar asupra finanțărilor europene, deoarece au câteva caracteristici importante.

O primă caracteristică se referă la abordarea utilizată de finanțatorii europeni. Aceștia finanțează inițiative care dovedesc cunoașterea managementului de proiect și capacitatea beneficiarilor de a cunoaște și satisface nevoile unor beneficiari și de a respecta reguli foarte stricte referitoare la implementarea tehnică și financiară. O a doua mare caracteristică are în vedere angajamentul contractual de asigurare a sustenabilității unui proiect după finalizarea și raportarea acestuia. Finanțatorii europeni au acest prost obicei: verifică dacă proiectele finanțate produc rezultate reale (au impact) pentru cel puțin 5 ani de la aprobarea raportului final. Vă pot spune, din experiență foarte directă, că "europenii" fac verificări ale realizării impactului promis în cererea de finanțare.

Domeniul cultural este finanțabil în cadrul mai larg al industriilor creative, care cuprind o gamă destul de largă de subdomenii: IT, design, teatru, cultură scrisă, artă plastică și vizuală, meșteșuguri tradiționale, film etc. Inițiativele culturale sunt finanțabile prin programul Europa Creativă, prin programul Orizont 2020, prin programul Erasmus +. De asemenea, inițiativele culturale mai sunt finanțate prin programele structurale și de coeziune: CBC-uri (România-Bulgaria, România-Serbia, România-Ucraina, România-Ucraina-Ungaria-Slovacia-Republica Moldova) (acestea, intersectate sau subsumate programului Interreg și Strategiei Dunării) și Programele Operaționale.

CBC-urile și Programele Operaționale (PO) au linii de finanțare dedicate explicit domeniului cultural sau linii de finanțare care cuprind cultura, în cadrul industriilor creative. Am încercat o analiză valorică a sumelor potențial disponibile pentru inițiative culturale în cadrul CBC și PO și am ajuns către 5 miliarde de Euro până în 2020. Pentru a vă forma o imagine, finanțările prin POR, dedicate patrimoniului cultural, ajung la 5 milioane de euro/ proiect, iar cele prin PNDR, încep de la 50.000 Euro. Și în ciclul de programare anterior au existat sume cel puțin la fel de generoase pentru inițiative culturale, sume care, din păcate, nu au fost cheltuite. Aici, ajungem la miezul problemei: atractivitatea și accesibilitatea banilor europeni.

Discutând cu oameni activi în diferite domenii ale culturii (sau creativității culturale), se pare că banii europeni, în realitate, sunt puțin atractivi pentru creativii din cultură, datorită regulilor stricte pe care se bazează implementarea proiectelor. Birocrația finanțărilor europene, gestionate de autorități din România este mare, dincolo de orice îndoială. Totuși, fără a justifica birocrația, din experiența de evaluator în câteva programe de finanțare mari, vă pot spune că această birocrație este necesară. Creativii culturali afirmă, de multe ori, că ei trebuie să facă activități culturale, nu hârtii. Afirmația este parțial corectă, având în vedere că ne referim la bani publici (de altfel, așa cum am întâlnit în țări în care piața culturală funcționează, nici chiar finanțatorii privați nu dau banii fără să pună întrebări sau să ceară justificări).

Repet, fără a justifica birocrația (și eu apreciez că, de foarte multe, este inutil de stufoasă și lipsită de legătură cu ceea ce înseamnă actul cultural creativ), o privesc sub forma necesară a regulilor. Atunci când un creativ cultural afirmă că banii europeni nu sunt disponibili culturii, fiindcă trebuie întocmite foarte multe documente, acesta se plasează într-o zonă perdantă. Banii europeni sunt acordați pentru a satisface nevoile publicului, care, în realitate, finanțează proiectele culturale. Așa cum ucigașii plătiți își fac treaba potrivit unor reguli ale crimei, la fel beneficiarii de finanțări europene trebuie să își facă treaba potrivit unor reguli ale finanțărilor. Ucigașii plătiți lucrează în beneficiul clienților. Beneficiarii finanțărilor europene lucrează pentru câștigul beneficiarilor acțiunii culturale.

De fapt, creativii culturali trebuie să dovedească o creativitate extraordinară pentru a pune în legătură ideile culturale cu regulile administrativ-financiare ale finanțărilor europene. Dovedirea acestei legături este provocarea supremă pentru orice inițiativă culturală. Teoretic, orice idee are o posibilitate de finanțare. Practic, pentru fiecare idee există un număr limitat de surse de finanțare.

Regulile privind gestiunea financiară și operațională ar trebuie înțelese ca oportunitate pentru îmbunătățirea modului în care creativii se pun în relație cu publicul lor. În egală măsură, respectarea unor reguli facilitează foarte mult crearea de inițiative culturale durabile, care să genereze schimbări reale în societate. Privesc cu un optimism moderat actualul cadru de programare și sper ca și creativii din domeniul culturii să depășească bariera creativității către libertatea responsabilă a culturii durabile. Nu în cele din urmă, creativii culturali ar trebui să învețe să lucreze cu consultanți care cunosc și înțeleg regulile finanțatorilor și, mai ales, să învețe că intreprinzătorii culturali de astăzi pot avea succes când lucrează cu specialiști în marketing și imagine (la rândul lor, creativi) și cu specialiști din alte domenii, mai tehnice (contabili, economiști, juriști, ingineri, manageri de proiect).

Citit 1580 ori Ultima modificare Vineri, 04 March 2016 07:38
Pîrvu Ionică

Pîrvu este de formație jurist, cu un doctorat în filologie. A lucrat pentru companii, instituții și autorități publice guvernamentale. Are o experiență de 15 ani în managementul de proiect. A participat la elaborarea a două strategii naționale și a consiliat dezvoltarea mai multor organizații. A fost expert evaluator pentru programul Cultura 2000 și este evaluator pentru două programe de finanțare europene. Pîrvu a livrat peste 3500 de ore de training în domenii cum sunt dreptul și legislația, managementul, comunicarea și tehnologia informației, în România, Italia, Turcia și Lituania.

Când face altceva, fotografiază, scrie diferite literaturi, se simte foarte bine cu cortul, pe munți sau la malul mării.

Mai multe din această categorie: « Creativitate cu premeditare
Login pentru a posta comentarii