Luni, 15 February 2016 23:58

Nu există prînz gratis

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Într-un articol anterior făceam câteva referiri la unele aspecte care ar trebui avute în vedere de cei care doresc să lucreze cu consultanți pentru a obține finanțări europene (eventual, și pentru a implementa proiectele asociate). Pe pagina de Facebook Sinaptica aminteam despre existența unui Ghid AFIR, cu trimitere la crearea condițiilor artificiale. Ei bine, în urmă cu două zile, aud, din întâmplare, la o emisiune a TVR, cum prezentatorul și oarece invitați își exprimau indignarea (și o anumită formă de presiune media) despre modul răuvoitor și lipsit de profesionalism în care AFIR (fostul APIA) hotărâse încetarea unui contract de finanțare.


Foarte pe scurt, istoria cazului prezentat la TV: un cetățean, asociat unic în X SRL se adresează TVR, după ce este notificat că încetează contractul de finanțare pentru înființarea unei ferme de porcine. În motivarea AFIR se menționa existența unor suspiciuni referitoare la crearea unor condiții artificiale:
a)proiectul incriminat era un proiect scris prin metoda copy-paste
b)proiectul este implementat pe un teren despărțit în două părți doar pentru a se obține finanțare
c) pe cealaltă parte de teren (cu alt număr cadastral, desigur) s-a implementat un alt proiect pentru înființarea unei ferme de porcine.

Existența condițiilor artificiale a condus la acordarea (în faza de evaluare a cererii de finanțare) a 10 puncte care, altfel, nu ar fi trebuit acordate. Cetățeanul se apără spunând că proiectul e fost scris pentru o altă firmă, pe care el a preluat-o prin cesiune de părți sociale și a implementat proiectul, câștigat de prima firmă. Mai mult, cetățeanul era nedumerit de ce condițiile artificiale nu au fost sesizate la primele două cereri de rambursare, ci abia la a treia cerere, când investiția (construcții și dotări) a fost realizată. În plus, nedumerirea era amplificată de faptul că cealaltă firmă, cu un proiect asemănător sau identic, implementat pe cealaltă bucată de teren, nu a fost sancționată în același mod, suspiciunile fiind aceleași. În fine, cetățeanul revoltat contractase un credit bancar, necesar asigurării de lichidăți pentru implementare, iar banca era în curs de executare a garanției ipotecare asociate creditului (în acest caz, fusese ipotecată casa cetățeanului).

Mi s-a părut interesantă această speță, deoarece ilustrează destul de bine complexitatea cazurilor de posibile condiții artificiale. Cazul mai oferă o informație foarte importantă, pe care nici ziariștii și nici cetățeanul nu au evidențiat-o ca atare. Această informație se referă la existența unei firme de consultanță care a scris două proiecte (aproape) identice. După ce proiectele au fost selectate pentru finanțare, clientul firmei de consultanță a vândut cel puțin unul dintre proiecte, ca parte a patrimoniului unei firme oarecare. Cumpărătorul proiectului (a părților sociale ale unei firme), de bună credință fiind, devine vinovatul de serviciu fiindcă, prin cesionarea părților sociale, preia drepturile și obligațiile fostului unic asociat. Faptul că schimbarea proprietății este urmată de schimbarea denumirii firmei nu lipsește de efecte transmiterea activelor și pasivelor. Totuși, de ce, între cele cumpărate de cetățeanul revoltat nu există nicio posibilitate de apărare?! Desigur, la nivelul AFIR este foarte posibil să existe erori în procesarea unor documente (unele dintre aceste erori au putut fi demonstrate de către cetățean). Totuși, aceste erori nu exonerează de răspundere pe beneficiarul finanțării. Desigur, din nou, nu este vina acestui beneficiar că a primit un punctaj mai mare decât cel care ar fi trebuit acordat. Pentru a liniști pe aceia care doresc să simplifice și să spună că eroarea evaluării scapă de răspundere pe beneficiarul de finanțare, amintesc faptul că un venit necuvenit (din eroare sau ca urmare a fraudei) trebuie returnat. Este o regulă simplă din dreptul civil

Revenind la cazul cetățeanului revoltat. El nu are o vină, fiind, eventual, un cumpărător de bună credință al unei afaceri cu un proiect în patrimoniu. Finanțatorul poate avea o vină de proces (evaluare deficitară). Totuși, unde se originează întreaga problemă? În opinia mea, problema constă în prestarea unui serviciu de consultanță într-o manieră lipsită de etică și în acceptarea unui serviciu în lipsa absolută a oricărei garanții. Un consultant diligent ar trebui să arate unui client ce înseamnă semnarea unui contract de finanțare europeană. Ce obligații și ce răspunderi are atunci când este beneficiarul unui astfel de contract, care sunt riscurile semnării unui contract de grant. Din păcate, 98% dintre consultanți prezintă doar avantajele potențiale ale banilor europeni, trec sub tăcere obligațiile beneficiarilor și, cel mai important, omit să includă în contractele de consultanță minime răspunderi pentru un proiect care poate produce daune clientului lor. Firma de consultanță încasează banii pentru scrierea proiectului și prima de succes (dacă proiectul primește finanțare), apoi pleacă.

Repet, aici nu discut viciile procesului de selectare a proiectelor și nici erorile organismelor finanțatoare. Acestea merită o abordare distinctă. Eu insist asupra posibilităților de prevenire a unor situații neplăcute, provocate, în primul rând, de naivitatea și neștiința beneficiarilor de consultanță și de finanțări europene. Așa cum orice om cere termen de garanție pentru un televizor sau pentru o instalație de apă caldă, mă întreb de ce nu se cere garanție pentru servicii care pot produce prejudicii clientului?! O clauză pe care o includ în contractele de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor se referă la obligația autorului că opera sa este originală și că își asumă răspunderea pentru orice situație în care un alt potențial autor demonstrează că cel cu care am contractat eu nu este autorul real.

Cei care lucrează cu firmele de consultanță ar trebui să impună în contractele încheiate faptul că prejudiciile provocate de proiectele scrise trebuie să fie reparate de aceste firme. Un beneficiar nu are de unde să știe dacă o firmă de consultanță a scris proiecte „copy-paste” și nici dacă proiectul lui este unul copiat. Un beneficiar nu știe care pot condițiile artificiale (dacă ar ști, s-ar putea să nu aibă nevoie de un consultant). Neștiind toate astea, ar trebui să știe că poate impune garanții contractuale firmei de consultanță. În negocierea dintre consultant și client, poziția de putere o are clientul și nu consultantul, deoarece consultanți se mai găsesc, dar clienți care întrunesc condițiile de eligibilitate mai grei.

Citit 1983 ori Ultima modificare Marți, 16 February 2016 07:22
Pîrvu Ionică

Pîrvu este de formație jurist, cu un doctorat în filologie. A lucrat pentru companii, instituții și autorități publice guvernamentale. Are o experiență de 15 ani în managementul de proiect. A participat la elaborarea a două strategii naționale și a consiliat dezvoltarea mai multor organizații. A fost expert evaluator pentru programul Cultura 2000 și este evaluator pentru două programe de finanțare europene. Pîrvu a livrat peste 3500 de ore de training în domenii cum sunt dreptul și legislația, managementul, comunicarea și tehnologia informației, în România, Italia, Turcia și Lituania.

Când face altceva, fotografiază, scrie diferite literaturi, se simte foarte bine cu cortul, pe munți sau la malul mării.

Login pentru a posta comentarii