Adina Dragu

Adina Dragu

Expert accesare fonduri structurale şi de coeziune europene, manager de proiect, evaluator de proiect şi formator. La care se adaugă drumeaţă pe cărări de munte, cititoare dependentă şi povestitoare-mi-ar-plăcea-să-fiu.

Prima dată când vorbim despre sustenabilitatea proiectelor este atunci când scriem cererea de finanţare. În aproape orice cerere de finanţare, din aproape orice program care distribuie fonduri publice şi private nerambursabile, există o rubrică cu titlul “Sustenabilitate”. Pentru unele (multe?) proiecte se întâmplă să fie şi ultima dată când se vorbeşte de sustenabilitate. Acest lucru se întâmplă din două motive: fie organizaţia care a propus proiectul nu are capacitatea de a asigura sustenabilitatea, fie nu era cazul de la bun început să se vorbească despre sustenabilitate. Cel puţin nu în sensul în care este înţeleasă de către mulţi finanţatori: drept acel criteriu care urmăreşte în ce măsură proiectul propus continuă să existe, să funcţioneze sau să genereze servicii şi după încheierea finanţării.

Poate primul motiv pentru a nu vorbi despre sustenabilitate este inexistenţa cuvântului în limba română. Limba română are un alt cuvânt: durabilitate, care defineşte calitatea a ceea ce este durabil, trăinicie, rezistență, viabilitate, perioada cât un bun poate fi utilizat. Cuvântul sustenabilitate nu exista în română, el a fost preluat ca atare din engleză şi acum se vorbeşte despre sustenabilitate economică, socială şi de mediu. Nu se vorbeşte şi despre sustenabilitate culturală, deşi ar trebui, dar dimensiunea culturală a durabilităţii aşteaptă încă să fie recunoscută.

La jumătatea lunii februarie a fost anunţată intenţia Ministerului Culturii de a lansa în acest an o linie de finanţare pentru Industriile şi Comunităţile Creative, în valoare de 1 milion lei. O veste care s-a lăsat ceva aşteptată, aş zice. După o lungă perioadă în care sintagma “industrii culturale şi creative*” a fost rar spre deloc întâlnită în documentele de politici publice din România, iar în mediul instituţional din sectorul cultural era de multe ori privită cu retincenţă, cred că ne situăm într-un punct în care sunt create, parţial, premisele pentru un impuls crescut în dezvoltarea acestora. Spun un impuls deoarece, chiar şi fără să beneficieze de prea multă atenţie şi de sprijin, industriile creative au crescut şi la noi, accelerat în unele sectoare precum cel de IT, mai lent în alte sectoare precum designul, ajungând ca la nivelul anului 2009 să contribuie cu 5.93% la PIB-ul României (potrivit studiului Contribuţia industriilor bazate pe copyright la economia naţională pentru perioada 2006 – 2009, CCCDC). Nu ştiu să existe o statistică mai la zi asupra acestui subiect, rog cititorii să-mi atragă atenţia unor surse statistice mai recente, dacă le cunosc.
IMM-urile vor mai putea beneficia în exerciţiul financiar 2014-2020 şi de o alte forme de sprijin, altele decât cele acordate pentru investiţii şi cele acordate indirect prin intermediul structurilor de sprijin pentru IMM-uri. Crearea de noi locuri de muncă şi formarea profesională a angajaţilor, a managerilor şi a întreprinzătorilor vor fi finanţate distinct prin intermediul câtorva linii de finanţare.
Am descris pe scurt, într-un articol anterior, sursele de finanţare nerambursabilă la care vor avea acces direct IMM-urile şi cei interesaţi de înfiinţarea unei afaceri în cadrul fondurilor structurale şi de coeziune 2014-2020. Aşa cum am promis, continui prezentarea tipurilor de sprijin care vor fi oferite IMM-urilor, şi mă voi referi la structurile de susţinere a IMM-urilor - centre de transfer tehnologic, incubatoare de afaceri, parcuri tehnologice, clustere de inovare.

Mi s-a părut util să fac o sinteză a oportunităţilor reprezentate de fondurile europene pentru întreprinzătorii români, în această perioadă în care toată lumea e în aştepare de veşti bune venind dinspre zona autorităţilor de gestionare a fondurilor europene. În exerciţiul financiar 2014-2020 IMM-urile din România vor avea acces la finanţare în cadrul a trei dintre programele finanţate prin fondurile structurale şi de investiţii (Programul Operaţional Capital Uman - POCU, Programul Operaţional Competitivitate - POC şi Programul Operaţional Regional - POR) şi în cadrul a două dintre măsurile Programului Naţional de Dezvoltare Rurală - PNDR 2014-2020. Înainte de a vedea care sunt posibilităţile deschise de către fiecare program în parte, câteva elemente specifice programelor din exerciţiul 2014-2020.